Înainte de a va povesti orice altceva, trebuie să vă mărturisesc că din secunda în care am devenit mama, iar asta s-a întâmplat în urmă cu 3 ani, interesul meu vizavi de decoratul camerelor de copii, a crescut la cote maxime… Practic, aș face asta de dimineață și până la lăsarea serii, atât de tare mă încântă și entuziasmează procesul.

Probabil că unul dintre principalele motive pentru care sunt pasionată peste măsură de design-ul unei camere de copil este acel strop în plus de îndrăzneală, acea "doză de curaj” care în zona copiilor este mult mai prezentă decât în alte camere ale casei. Dar, ca să revenim la subiectul articolului nostru, rămân la părerea că esențele tari se țin în sticluțe mici… Ce vreau să spun este că, pentru a nu relua procesul de amenajare la fiecare doi ani, ar trebui, pe cât posibil, să gândim pe termen lung atunci când ne apucăm de treaba.

Ce înseamnă asta?

În primul rând, calitate și funcționalitate. Este important să optezi pentru materiale de cea mai bună calitate, durabile în timp, fie că vorbim de piesele de mobilier, fie de accesorii. La acestea se adaugă câteva recomandări pe care vi le las în rândurile ce urmează.

1.  Dacă vreți să folosiți tapet (eu iubesc tapetul, deci nu pot decât să va încurajez în acest sens), zăboviți un pic asupra modelului și gândiți-vă dacă în câțiva ani va mai fi pe placul copilului sau al vostru. Oricât de tentante sunt (atunci când aveți un bebeluș sau toddler), pattern-urile cu ursuleți, Peppa The Pig, mașinuțe sau zâne, sigur în câțiva ani nu se vor mai potrivi cu nevoile copilului. Sfatul meu: orientați-vă către modele care se potrivesc la orice sau aproape la orice vârstă (geometrice, florale, botanice, etc.), ceva care să nu te ducă cu gândul pe loc la un copil mic. În plus, recomandat ar fi să puneți tapet pe un singur perete, reducând la minim riscul de a aglomera prea tare o cameră care, vă asigur, va fi aglomerată oricum. Și puteți să va faceți de cap cu zânele și ursulețîi atunci când alegeți așternuturi, perne, covoare sau alte decorațiuni interioare, mult mai ușor de schimbat și mai puțin costisitoare.

2.  Cea mai solicitantă parte atunci când amenajăm camera copilului (și aici am învățat din greșelile proprii) este alegerea mobilierului. Ce pat, ce dulap, ce masă, ce scaun este mai potrivit? Sfatul meu este să alegeți un pat care crește împreună cu copilul (adică se potrivește din frageda pruncie și până pe la vârsta de 7-8 ani) și, care, la fel ca la tapet, nu se încadreze într-o temă anume (pat de prințesă sau pat mașină). Alegeți piese de mobilier cu linii simple, clasice, în culori neutre, pe care să va puteți imagina că le-ați putea muta și în alte camere ale casei. Din nou, un pat de lemn, simplu, poate fi ușor accesorizat în fiecare an cu ghirlande, baldachin, așternuturi, pernuțe cu orice pattern vreți voi sau își dorește copilul. Alegeți piese de mobilier care să îi placă copilului, dar care să va placă și vouă.

3.  De-abia acum a venit momentul să va faceți de cap! Înrămatul posterelor nu este o idee deloc costisitoare și are foarte mult efect. Și da, chiar puteți să dați frâu liber imaginației… Patru sau cinci postere înrămate și colorate cu animăluțe, zâne, fructe, roboți sau orice altceva din lumea copiilor, deasupra patului, ar putea fi o alegere minunată azi, iar într-un an alte imagini le-ar putea înlocui cu succes și cu un minim de efort. Tot la categoria “îndrăzneală” cu costuri mici intră și un covor colorat, ghirlande de becuri sau de fanioane sau perne cât mai diferite ca formă, model sau culoare. 

4.  Faceți loc, încă de la început, unei zone pentru rafturi. Imposibil să dați greș cu ele… Fie că vor fi folosite, la început, pentru jucării de pluș, apoi pentru cărți, colecții de mașini sau de baghete, sigur veți avea nevoie de ele și vor putea fi stilizate periodic în funcție de necesități sau preferințe.

5.  Un ultim sfat, care este și un fel de regulă general valabilă: gândiți o camera cât mai aerisită, cu mult spațiu liber pe jos pentru cei mici sau cu un loc de teme pentru cei mari, căci ea se va aglomera oricum, de la sine și cu “ajutorul" copilului.