Sinceră să fiu, nu cred că există vreo "rețetă" standard care să se aplice oricărui copil atunci când vine vorba de călătorit (cu mașina, cu avionul sau cu orice alt mijloc de transport). De altfel... cam așa stau lucrurile și în toate celelalte aspecte legate de parenting, nu doar în ceea ce privește călătoriile :)
Însă cred din toată inima că trebuie să existe o variantă care să meargă pentru orice copilaș în parte și depinde doar de noi, părinții, de răbdarea și, mai ales, de motivația noastră să găsim acea variantă. Așa că nu am vrea (și nici nu am putea de altfel) să venim cu sfaturi sau idei pentru a face călătoriile cât mai agreabile și mai ușoare, ci mai degrabă am vrea să povestim cum am procedat noi de-a lungul timpului și cât de ușoare sau grele au fost sau au devenit acum călătoriile cu Alexei.
Judecând la rece, trebuie să recunoaștem că perioada de până la șase luni a fost cea mai benefică pentru călătorit (cel puțin pentru noi). Profitam de orice somn al lui Alexei ca să călătorim cu mașina, iar când sunt atât de mici, copiii dorm de cel puțin trei ori pe zi, ceea ce ne ajuta enorm în drumurile cu mașina. Ba chiar am avut noroc ca Alexei să fie unul dintre acei copii pentru care zgomotul mașinii în mers și al motoarelor avionului în funcțiune să fie "white noises" care îl adormeau mai mereu.
Perioada cu adevărat dificilă pentru noi a început după vârsta de șase luni. Când Alexei deja devenise mult mai conștient, mult mai prezent și mai activ, iar călătoriile în scoică în mașină sau zborurile prea lungi deveneau din ce în ce mai greu de gestionat. Pentru că pur și simplu își pierdea răbdarea foarte ușor. În acea perioada am călătorit foarte mult cu avionul, însă au fost toate niște zboruri foarte dificile. La fel și călătoriile cu mașina.
Însă după vârstă de 1 an, mai exact după puseul de creștere, lucrurile au devenit subit mult mai bune. Alexei a devenit mai înțelegător, mai blând, mai implicat în joacă. Și chiar dacă drumurile lungi cu mașina erau foarte solicitante (pentru că era nevoie de foarte multă joacă și foarte multă implicare din partea mea), deveniseră deja mult mai ușor de gestionat.
La un an și o luna am făcut un drum extrem de lung cu mașina, din București către Vatra Dornei. Cu tot cu opririle de pe drum, a fost un drum de 12 ore, un "drum de inițiere" cum ne place nouă să îl numim :)
Pentru că de atunci și până în prezent am urmat același tipar care credem noi că ne ajută să facem față cu brio oricărui drum cu mașina, oricât de lung ar fi, voi detalia în continuare cum ne pregătim pentru fiecare călătorie cu mașina:
1. În primul rând ne facem itinerariul complet înainte de a pleca. Ne uităm unde putem opri, planificăm opriri pentru mese și pentru dezmorțit. Alegem întotdeauna să fracționăm drumul în cel puțin două părți, plimbându-ne puțin undeva la jumătatea drumului. În felul acesta ne deconectăm și nu simțim cât este de lung sau greu drumul.
2. Nu ne grăbim. Iar acest lucru este o adevărată provocare pentru noi, pentru că întotdeauna am fost genul de persoane care se trezeau devreme înainte de drum și care plecau în trombă. Ne-a luat foarte mult timp să înțelegem că trebuie să ne ajustăm puțin ritmul și să nu ne mai uităm la ceas pur și simplu. Da, Waze ne spune că ajungem în 4 ore la destinație, dar vom ajunge în 7. So what? :)
3. Profităm cât se poate de mult de somnul de prânz al lui Alexei. Ne planificăm plecările în așa fel încât Alexei să doarmă cât mai mult în mașină. În general plecăm chiar când știm că urmează să adoarmă de prânz, că să fim siguri că va dormi cât mai mult. Stau întotdeauna pe locul din față al mașinii atunci când urmează să doarmă, iar atunci când e treaz stau întotdeauna lângă el pentru joacă și citit.
4. Ne înarmăm cu multă, multă răbdare. Sună atât de clișeic, dar da, înainte de orice drum lung ne pregătim psihic pentru worst case scenario. Dacă suntem pregătiți pentru un scenariu mai neplăcut (însemnând plâns mult, plicitisit, opriri dese, o eventuală pană sau orice alte lucruri neprevăzute care se pot întâmplă) orice este mai bine decât ne-am imaginat că va fi... floare la ureche :)
5. Pregătim în spate o "trusa" de distracții. Această variază în funcție de etapă vieții în care ne aflăm. Acum, la doi ani, este interesat de... orice, din fericire. De cărți de tot felul (cărți cu stickere, cărți cu clapete, stickere simple, puzzleuri, carduri cu diverse tematici, povești - mai ales povești!), de jucării, de plușuri, desenat, colorat sau de orice joc interesant. Pentru partea de desenat și colorat avem întotdeauna și instrumentele clasice (creioane simple și de colorat, niciodată carioci, cărți de colorat și/sau blocuri de hârtie albă), însă am observat că mai interesante și mai ușor de gestionat în mașină sunt tabletele magnetice pentru colorat.
6. Încercăm să avem în mașină câteva "distracții" noi sau pe care nu le-a mai văzut de foarte multă vreme. Și le folosim doar în momentele cu adevărat critice, când trebuie să îi atragem atenția cu orice preț.
7. Facem mai multe opriri decât am face în mod normal. Opriri pentru un picnic pe marginea drumului, pentru jucat, pentru alergat prin iarbă, pentru băut o cafea sau pur și simplu pentru dezmorțit. Schimbăm puțin atmosfera prin aceste opriri și luăm o bine meritată pauză. Da, ne întârzie mult sosirea toate aceste opriri, însă ne fac bine. Oricum suntem conștienți că ziua petrecută pe drum este oarecum compromisă, fie ajungem târziu la destinație, fie ajungem mai devreme, dar suntem foarte obosiți. Așa că pur și simplu nu cerem prea multe de la noi și încercăm să facem drumul cât mai confortabil.
8. Îl îmbrăcăm cu haine cât mai confortabile. Fără nasturi, fără accesorii care l-ar putea deranja atunci când stă în scaun. De obicei îl îmbrăcăm cu haine din materiale naturale, (mătase, bambus, bumbac organică sau lână de vara), îmbrăcăminte pe care practic nu o simte pe el, cum ar fi un tricou polo pentru copii și o jachetă peste, care poate fi dată jos.
9. Avem tot ce e absolut necesar la îndemână. O geantă cu scutece, șervețele, sticla de apă, snackuri, orice considerăm că ne este util. Ni s-a întâmplat de multe ori să fie nevoie să "sap" în portbagaj după ceva anume, așa că ne-am obișnuit să punem toate lucrurile necesare în spate. Da, e drept că spațiul devine limitat pentru mine, însă este un lucru pe care mi-l asum. Știu că o călătorie cu mașina este orice, dar nu confortabilă :)
10. Avem întotdeauna în mașină un stick USB cu muzică pentru copii (mai nou folosim Spotify, dar stickul a rămas tot în mașină). În momentele în care dă semne de plictiseală, îi face foarte bine să audă cântecelele pe care le îndrăgește.
-900x400.png "5 sfaturi pentru o rutină eficientă de îngrijire a copilului în prima lună de viață")
