În societatea de astăzi, cu atât mai mult după o perioadă în care am fost nevoiți să ieșim din tipare și să dăm dovadă de o adaptabilitate nemaiîntâlnită, modelul de educație Montessori vine în sprijinul părinților încă de la nașterea copilului. Chiar dacă mulți dintre părinți se gândesc la acesta ca la un program întâlnit doar în școli și grădinițe, el poate fi aplicat și acasă, încă din primele luni de viață ale micuțului.

Educaţia Montessori începe cu înţelegerea rolului adultului în viață copilului, și anume acela de a-l ajută la descătuşarea puterilor de dezvoltare existente din naştere. Copilul, din cele mai timpurii momente ale vieţii, deţine energii constructive care îi ghidează formarea minţii şi coordonarea corpului.

Modul în care vorbim cu copiii noștri, libertatea pe care le-o dăm pentru a explora, jucăriile pe care le oferim - toate acestea modelează modul în care văd lumea și locul lor în ea.

Poate cel mai important principiu al educației Montessori este câștigarea și manifestarea independenței copilului. Încă de la vârste mici, ei cer de cele mai multe ori să fie lăsăți să facă singuri un lucru sau altul. Vor să se îmbrace singuri, să mănânce sau să-și toarne singuri în pahar. Ei vor și pot... chiar dacă mai lent sau mai stângaci la început. Tendința noastră, a părinților, este să stopăm aceste acțiuni și să le facem noi în locul lor. Oricând, oricum...din prea multă iubire le știrbim autoritatea și mai grav, încrederea în ei.

La acest moment din viață, copiii pot orice... de la a-și închide singuri un nasture până la a deveni astronaut sau prințesă. În mentalitatea lor orice este posibil dacă îți dorești acel lucru suficient de tare. Acum se creează cel mai ușor, cel mai prețios lucru în educația unui viitor adult reușit: încrederea. Fără încredere aproape că nu mai contează cât de departe ai ajuns pe lanțul educației academice clasice. Dacă îți este frică să îți susții punctul de vedere de teamă să nu greșești...ai muncit în van. 

Există lucruri foarte simple pe care le putem face în calitate de părinți astfel încât să ne ajutăm copilul, încă din primii ani de viață, să devină independent și plin de încredere de sine. În continuare, am pregătit pentru tine câteva sfaturi

1. Crearea unui spațiu centrat pe dezvoltare

Primii trei ani de viață sunt unici în evoluția celui mic și aș putea spune esențiali. Niciodată creierul lui nu va mai avea parte de un asemenea boom în dezvoltare.

Creează-i copilului tău un mediu care să satisfacă chemările interioare și să ofere libertatea de a acționa în concordanță cu tendințele umane înnăscute. Pune mare accent pe aspect, pe siguranță și nu în ultimul rând, pe simplitate.

Folosește rafturi joase care conțin doar câteva obiecte sau jucării simple, de preferat în culori care creează o atmosferă liniștitoare. Chiar dacă la început bebelușul nu are o mobilitate crescută, acestea vor ajuta și direcționa copilul să privească în jur și să vădă lucruri interesante. Mai târziu, când acesta începe să se deplaseze, poți așeza câteva jucării în jurul păturii pe care se joacă. Astfel îi poți oferi independența de a alege singur cu ce anume vrea să se joace.

2. Libertatea de mișcare

Oferă-i copilului tău mai mult spațiu și timp pentru mișcare liberă. Doar așa va reuși să-și dezvolte abilitățile de care are nevoie și va înțelege că lumea este un loc sigur și fascinant de explorat.

Pentru un nou-născut, mișcarea liberă înseamnă pur și simplu să stea pe o pătură moale, în interior sau în exterior, în locul unui scaun cu balansoar sau bouncer. Timpul pe podea îi va permite să exploreze spațiul vizual, chiar dacă încă nu se poate mișca. În plus, va înțelege că este în siguranță chiar și atunci când nu este ținut în brațe sau într-un alt loc închis.

Pe măsură ce bebelușîi cresc și învață să se deplaseze pe cont propriu, încearca să ai cel puțin un spațiu în casă amenajat astfel încât copilul tău să se poate mișca și explora în voie, fără să fii nevoită să-l întrerupi sau să-i spui „nu”.

3. O comunicare centrată pe relația 1:1 și pe respect

Modul în care comunicăm cu copilul nostru poate avea un impact real asupra dezvoltării limbajului lui, precum și a modului în care se percepe pe el însăși. Asta pentru că, încă de la naștere, absorbe tot ceea ce aud.

Este important să îi spui tot timpul copilului tău ce faci. Chiar dacă pare mult prea devreme pentru el să te înțeleagă, încearcă să stabileșți o legătură puternică folosind un limbaj detaliat, plin de cuvinte reale și amănunte bogate. Astfel îl vei ajuta să facă asocieri între lucrurile pe care le vede și cuvintele care le descriu.

Această comunicare timpurie stabilește tonul comunicării respectuoase în relația copil-părinte. Încurajează-l să se exprime cât mai mult, făcând pauze după ce-i împărtășești ceva, pentru a-i oferi timp să-ti răspundă. 

Sunt niște principii simple care în timp pot avea efecte uriașe în dezvoltarea copiilor. Nu uita... rolul nostru ca părinți nu este să facem anumite lucruri în locul copiilor noștri, ci să îi învățăm, să îi coordonăm și să le fim alături în obținerea reușitei.

Este o vorba în popor... dacă vrei cu adevărat să ajuți un om nu îi dai peste, ci îl înveți să pescuiască. Așa este și cu copiii. Ajută-i încă de mici să fie capabili să se descurce în orice situație și oferă-le uneltele de care au nevoie să reușească. Această e adevărată satisfacție a părinților.