Pe măsură ce înaintezi în călătoria uimitoare a sarcinii, este important să accepți și să înțelegi că minunatul tău corp trece printr-o metamorfoză extrem de frumoasă, dar plină de schimbări (balonare, constipație, retenție de apă, picioare umflate etc.).

Poate una dintre cele mai afectate zone este abdomenul. Musculatura acestuia este impactată direct de creșterea semnificativă a uterului, ceea ce poate face ca cele 2 benzi musculare paralele să se îndepărteze una de cealaltă și astfel să apară diastază abdominală.

Când apare și cum știm că avem diastază abdominală?

Separarea mușchilor drepți abdominali apare de obicei în a două jumătate a sarcinii, dar devine cu adevărat o problemă după naștere, când nu reușești să scapi de acea burtică supărătoare, în ciuda eforturilor nenumărate pe care le depui. Deși peste 98% dintre femei se confruntă cu această afecțiune, vestea bună este că doar 40% dintre ele mai suferă de ea la 6 luni de la naștere. Acestea din urmă fie au un tonus abdominal slab, fie nu sunt la prima naștere.

Este destul de simplu să afli dacă ai rămas cu diastază după naștere. Întinde-te pe spate, pe jos, cu genunchii îndoiți și tălpile pe podea. Pune o mâna pe abdomen și ridică ușor capul de pe sol, atât cât să simți că musculatura abdominală s-a încordat. Aceeași poziție ca la "crunch", acele exerciții celebre pentru abdomen. Pipăie cu degetele spațiul de pe mijlocul abdomenului, imediat deasupra și dedesubtul buricului. Ca să poți spune că ai diastază abdominală, distanța dintre cele 2 benzi musculare trebuie să fie de cel puțin 2 degete.

Ce trebuie făcut dacă avem diastază abdominală?

Pentru că fiecare corp este diferit și reacționează diferit, cel mai bine este să apelezi la un specialist dacă suferi de diastază abdominală. Acesta este cel mai în măsură să evalueze situația ta și să îți recomande o serie de exerciții menite să reducă spațiul rămas între cele două benzi musculare. Însă dacă nu stai bine la capitolul timp, există câteva exerciții simple pe care le-ai putea include în viața ta de zi cu zi.

Atenție! Vor fi evitate exercițiile clasice de abdomen, cele care presupun ridicarea umerilor și rotiri de trunchi care pot agrava diastaza. Exercițiile trebuie să vizeze reapropierea mușchilor drepți abdominali, fără a exercita o presiune intraabdominală. 

  1. Așază-te pe o suprafață plană, cu spatele lipit de podea, genunchii flexați și degetele de la picioare îndreptate către înainte. Trage burtica în direcția coloanei vertebrale, împingând pelvisul în sus, spre tavan. Încet, încordează mușchii fesieri și pe cei ai șoldului, în timp ce înclini pelvisul înainte. Menține încordarea timp de 5 secunde. Fă 10 repetări/set, 3-5 seturi în total.

  2. Culcă-te pe spate pe o suprafață plană, cu spatele lipit de podea și mâinile pe lângă corp. Îndoaie genunchii într-un unghi de 90 de grade. Inspiră și coboară alternativ fiecare picior până aproape de sol. Menține timp de 2 secunde, apoi expiră și revino la poziția inițială. Fă 20 repetări (10 pe fiecare picior)/set, 3-5 seturi în total.
  3. Stai cu fața la perete, la o distanță de aproximativ 0.5 metri de acesta, cu picioarele depărtate la nivelul umerilor și palmele sprijinite pe perete, în dreptul pieptului. Încordează bine abdomenul și fesele și flexează lent coatele, lăsând corpul să se aplece lent spre perete, atât cât îți permite burtica. Trebuie să te concentrezi să nu te apleci din talie, ci să formezi o linie dreaptă de la tălpi la umeri. Fă 10 repetări/set, 3-5 seturi în total.

Înarmează-te cu răbdare, căci perioada de recuperare poate dura între 3 luni și 1 an, în funcție de severitatea diastazei. Recuperarea este posibilă chiar dacă a trecut o perioadă mai mare de la naștere, doar că durata va fi mai mare.

Pe final, îți dau un pont. Folosește îmbrăcăminte special creată pentru perioada postnatală.

O variantă potrivită ar fi colanții Blanqi, care pe lângă funcția de comprimare, au un design inovator si tricot 3D care previne transpirația și iritarea pielii, mai ales în zona burticii. Aceștia, împreună cu exercițiile pot contribui semnificativ la recuperarea țesutului și la micșorarea perioadei de recuperare.