Bebeluşii plâng din diverse motive: de la foame până la senzaţia de frig, oboseală, căldură excesivă sau necesitatea schimbării scutecului. Cu toate acestea, un sugar poate plânge şi după ce este hrănit, curăţat şi îngrijit corespunzător, caz în care cel mai probabil suferă de colici abdominale.

Conform celor mai recente studii, șansele ca un copil să aibă colici sunt de aproximativ 20%. Plânsul are loc de obicei undeva între orele 18.00 și la miezul nopții, însă dacă aceste reprize de plâns se petrec în jur de 3 ore, cel puțin 3 zile pe săptămână, timp de cel puțin 3 săptămâni, atunci verdictul este unul singur: colici.

Colicile, prin definiție, sunt crizele de plâns apărute la nou-născutul sănătos exact când credeai că lucrurile se apropie de normalitate, și anume în jurul vârstei de 2-3 săptămâni dacă copilul a fost născut la termen. Colicile vor înceta de la sine în jurul vârstei de 3-4 luni ale bebelușului, însă uneori pot dura chiar și până la 6 luni.

Cum recunoști simptomele colicilor?

De cele mai multe ori colicile încep cu un plâns zgomotos, continuu, de o intensitatea mai înaltă față de plânsul obișnuit și greu consolabil. Adesea sugarii își pot ține respirația câteva secunde. Acest plâns poate fi foarte dificil și stresant pentru părinți, mai ales pentru ține, o mămică tocmai trecută printr-o perioada dificilă după naștere.

De cele mai multe ori aceste episoade de plâns sunt însoțite de stări de agitație, abdomen meteorizat (umflat), gaze numeroase sau chiar congestia (inrosirea) fetei. Uneori, bebelușul își incleasta pumnii, își freacă piciorușele și le aduce spre abdomen sau își arcuiește spatele.

Mare atenție însă la aceste simptome, căci ele pot fi similare cu alte posibile cauze medicale. În cazul în care bebelușului îi scade apetitul sau refuză mâncarea, are vărsături, diaree sau febra ridicată, mai mare de 38 de grade Celsius, modificări ale ritmului respirator (prea rapid sau prea lent), contactează urgent medicul pediatru. Mai mult că sigur, acesta îți va recomanda un consult pentru a se asigura că nu există altă patologie asociată.

Care sunt cauzele colicilor?

Deși circulă multe mituri despre colici, nu se cunosc cauzele exacte ale apariției lor la nou născuți și sugari. Există însă câteva teorii care ar putea explică apariția acestora:

1. Sensibilitatea nou născuților și dificultarea de adaptare la viață extrauterină. După naștere, nou născuții au nevoie de o perioada mai îndelungată pentru a se adapta la lumina, zgomotele puternice și alte lucruri noi din jurul lor. Bebelușii au personalități diferite, unii se pot descurcă bine cu astfel de stimuli, însă alții nu se pot adapta atât de ușor.


2. Înghițirea aerului în timpul suptului. Cel mai frecvent se întâlnește la copiii hrăniți cu biberonul, căci au tendința să înghită odată cu laptele și aer. Acest lucru poate duce la exces de gaze în burtică bebelușilor, creându-i disconfort. Există biberoane special create care reduc formarea bulelor de aer, așa cum sunt cele cu orificii interne.

3. Imposibilitatea de a se liniști singuri datorită imaturității sistemului nervos. Sistemul nervos al nou-născuților este în curs de dezvoltare, astfel unii bebeluși sunt foarte sensibili la stimuli și nu se pot calmă singuri. Pe măsură ce aceștia vor crește, vor fi mai capapili să își controleze sistemul nervos, iar colicile vor dispărea ușor, ușor.


4. Imaturitatea tubului digestiv. Sistemul digestiv al nou născuților este incomplet maturizat în primele luni de viață. Micuțul tău ar putea digera mai greu laptele matern sau formulele de lapte până la maturizarea completă, lucru datorat de spasmele mușchilor intestinali, dar și de cantitatea insuficientă de fermenți (probiotice) produsă.


5. Prezența schimbărilor hormonale. Modificările nivelului hormonal al bebelusulilor ar putea afecta temporar mușchii abdominali, provocând spasme abdominale. Disconfortul astfel creat poate duce la instalarea acestor crize de plâns.


6. Alimentația neadecvată a mamei. Un rol important în apariția colicilor îl joacă și alimentația ta, mămico. Evita în perioada alăptării: excitanții alimentari (cacao, cafea, cola), citricele în cantități mari, nu din cauza acidității, ci din pricina proteinelor specifice, unele legume sau fructe crude, lactatele în exces (în caz de alergie la proteină laptelui de vacă).


7. Stresul și anxietatea familiară. Îți vine să crezi sau nu, dar la fel că un adult sau copil mare, bebelușii simt stările de agitație și nervozitate, manifestându-se prin plâns strident, inconsolabil, iar aceste stări vor dura până când te vei liniști și copilul te va simți că fiind calmă.

Colicile reprezintă o problemă temporară, care dispare fiziologic în timp. Chiar dacă ești îngrijorată că bebeluşul plânge din cauza colicilor, acestea nu sunt periculoase pentru sănătate şi nu au efecte negative asupra dezvoltării fizice ale acestuia.